Psihologia tenisului junior

Învață jucătorul să concureze cu stres, nu să aștepte să dispară.

Un jucător tânăr poate fi emoționat, furios sau dezamăgit și totuși să învețe să concureze. Abilitățile mentale îl pot ajuta să observe aceste sentimente, să își readucă atenția la o acțiune utilă și să discute un plan de joc simplu. Progresul este individual: nici rezultatul unui meci, nici viteza cu care se calmează nu măsoară valoarea unui copil sau sănătatea sa mintală.

Șapte abilități mentale importante la U12-U14

Un jucător tânăr poate fi emoționat, furios sau dezamăgit și totuși să învețe să concureze. Abilitățile mentale îl pot ajuta să observe aceste sentimente, să își readucă atenția la o acțiune utilă și să discute un plan de joc simplu. Progresul este individual: nici rezultatul unui meci, nici viteza cu care se calmează nu măsoară valoarea unui copil sau sănătatea sa mintală. Acesta este un ghid educativ pentru familii și antrenori, nu un diagnostic sau un plan de tratament. Exemplele sunt idei opționale de exersare, nu teste pe care un copil trebuie să le treacă. Susținerea stării de bine a copilului contează mai mult decât să pară calm. TTP nu oferă îngrijire psihologică, iar citarea unei surse nu înseamnă că autorii ei au verificat acest articol.

1.

Control emoțional și recuperare din stres

Pierderea unui game, o dublă greșeală, întâlnirea unui adversar puternic sau faptul că este privit pot provoca sentimente diferite. Întrebați jucătorul ce îl ajută în loc să presupuneți că fiecare copil reacționează la fel. Exersați la antrenament o pauză scurtă și confortabilă: observați sentimentul, respirați normal și alegeți o acțiune pentru punctul următor. Acesta este un exemplu de exercițiu, nu o regulă obligatorie de zece secunde.

Listă practică:

  • Exersați o scurtă revenire a atenției pe care jucătorul o consideră confortabilă, în limitele regulilor jocului.
  • Încercați respirația normală, neforțată, și un reper precum 'mingea următoare'; nu impuneți reținerea respirației.

Atenția trebuie să revină la:

  • serviciu;
  • retur;
  • ținta loviturii.

Planul poate fi:

  • joc pe diagonala de forehand;
  • folosesc profunzime;
  • forțez greșeli;

Scopul nu este să dispară emoțiile, ci să joci în ciuda lor.

  • Observați sentimentul și faceți o scurtă pauză, fără să îl judecați.
  • Respirați confortabil; nu impuneți un ritm numărat și nu rețineți respirația.
  • Alegeți un reper familiar și o acțiune pentru punctul următor.

USTA Eastern: susținerea abilităților mentale ale juniorilor

2.

Concentrare și flow

Concentrarea este o abilitate care se exersează, nu o cerință de a ignora orice sentiment sau îngrijorare. Un reper familiar, precum ținta serviciului, poate ajuta jucătorul să își readucă atenția la următoarea acțiune. Nu există un standard universal de revenire în cinci secunde și nici o bază aici pentru a considera această practică superioară vizualizării pentru fiecare junior.

Atenția trebuie să revină la:

  • serviciu;
  • retur;
  • ținta loviturii.

Listă practică:

  • Exersați o scurtă revenire a atenției pe care jucătorul o consideră confortabilă, în limitele regulilor jocului.
  • Încercați respirația normală, neforțată, și un reper precum 'mingea următoare'; nu impuneți reținerea respirației.

Scopul nu este să dispară emoțiile, ci să joci în ciuda lor.

Planul poate fi:

  • joc pe diagonala de forehand;
  • folosesc profunzime;
3.

Încredere și autocunoaștere

Încrederea nu trebuie să depindă doar de victorie. Este mai stabilă când jucătorul știe că poate servi, se poate mișca, poate lupta și poate urma planul. După o înfrângere trebuie să poată numi ce funcționează.

Listă practică:

  • Alege planul din punctele forte.
  • Analizează meciul după calmare.

Exemplu:

Greșit: „Am încredere fiindcă am câștigat turneul”. Corect: „Am încredere fiindcă pot servi, mă pot mișca și pot lupta”.

Atenția trebuie să revină la:

  • serviciu;
  • retur;
  • ținta loviturii.
4.

Plan de joc bazat pe puncte forte

Construiți un plan simplu cu jucătorul și antrenorul: ce puncte forte poate folosi jucătorul și ce ar putea schimba împotriva acestui adversar? Întrebările și exemplul tactic de mai jos sunt puncte de plecare pentru discuție, nu dovezi că majoritatea copiilor sub o anumită vârstă nu au un plan.

Alege planul din punctele forte.

Jucătorul trebuie să înțeleagă:

  • care este arma mea?
  • ce îmi aduce puncte?
  • ce fac la 30:30?
  • ce fac contra unui apărător?
  • ce fac contra unui atacant?

Planul poate fi:

  • joc pe diagonala de forehand;
  • folosesc profunzime;
  • forțez greșeli;
  • nu risc fără nevoie.

Scopul nu este să dispară emoțiile, ci să joci în ciuda lor.

  1. Alege planul din punctele forte.
  2. joc pe diagonala de forehand;
  3. folosesc profunzime;
  4. forțez greșeli;
  5. nu risc fără nevoie.

Analizează meciul după calmare.

5.

Rutine înainte, în timpul și după meci

O rutină poate face pregătirea mai familiară: verificați echipamentul, mâncarea, băutura, încălzirea și o intenție convenită. Între puncte, alegeți un obicei confortabil care respectă regulile jocului. După meci, întrebați dacă vrea copilul să vorbească sau are nevoie de pauză; nu există o așteptare obligatorie de douăzeci până la treizeci de minute.

Înainte de meci:

  • încălzire;
  • apă;
  • mâncare;
  • verificarea rachetelor;
  • planul de meci.

În timpul meciului:

  • același ritual între puncte;
  • același ritual înainte de serviciu.

După meci:

  • Întrebați ce sprijin dorește copilul înainte de a începe analiza meciului.
  • Când este pregătit, discutați o observație utilă și un pas următor, fără un timp fix de așteptare.

Observați efortul, învățarea și abilitățile în dezvoltare.

USTA: întrebările părinților despre tenis și sănătatea mintală

6.

Bunăstare emoțională și viață socială

Păstrați loc pentru prietenii, odihnă, interese și viața obișnuită de familie alături de tenis. Întrebați cum se simte copilul în legătură cu antrenamentele și deplasările în loc să presupuneți că succesul înseamnă că totul este bine. Epuizarea, anxietatea și pierderea plăcerii sunt probleme de luat în serios, nu consecințe inevitabile ale unei săptămâni solicitante sau ceva care se vindecă prin victorii.

Probleme care merită atenție, nu un rezultat prezis:

  • epuizare;
  • pierdere de motivație;
  • anxietate constantă.

Copilul trebuie să păstreze:

  • prieteni;
  • hobby-uri;
  • viață normală.

Când școala este sub control:

  • nimic important nu rămâne în urmă;
  • jocul devine mai ușor.

Analizează meciul după calmare.

Dacă îngrijorarea, dispoziția scăzută sau suferința persistă ori afectează somnul, școala, alimentația, relațiile sau viața de zi cu zi, vorbiți cu un profesionist calificat din domeniul sănătății. Rutina unui antrenor nu înlocuiește îngrijirea. Dacă un copil ar putea fi în pericol imediat, căutați ajutor local urgent. Nu cereți unui copil să își ascundă suferința pentru a proteja un rezultat.

7.

Echilibrul școală-sport

Discutați examenele, temele, deplasările și odihna cu copilul și școala înainte ca programul să devină imposibil de gestionat. Un plan realizabil poate reduce o sursă de îngrijorare, dar nu garantează un joc mai bun și nu elimină anxietatea. Nevoile se schimbă pe măsură ce copilul crește; nu există o singură vârstă la care solicitările tuturor se schimbă în același fel.

Când școala este sub control:

  • nimic important nu rămâne în urmă;
  • jocul devine mai ușor.

Listă practică:

  • Alege planul din punctele forte.
  • Analizează meciul după calmare.

Analizează meciul după calmare.

O listă pentru susținerea jucătorului

Aceste domenii funcționează împreună. Nu sunt proporții măsurate ale rezultatului unui meci și nu există aici dovezi pentru a le atribui procente. Starea de bine și școala nu sunt completări minore. Folosiți lista pentru a discuta nevoile acelui copil, nu pentru a-i da note sau etichete.

  • Recunoașteți sentimentele și exersați o revenire utilă a atenției.
  • Readuceți atenția la o acțiune realizabilă.
  • Conveniți un plan de joc simplu și adaptabil.
  • Observați efortul, învățarea și abilitățile în dezvoltare.
  • Alegeți rutine potrivite jucătorului.
  • Protejați starea de bine, prieteniile și plăcerea.
  • Faceți loc pentru școală, odihnă și viață în afara tenisului.

Dacă îngrijorarea, dispoziția scăzută sau suferința persistă ori afectează somnul, școala, alimentația, relațiile sau viața de zi cu zi, vorbiți cu un profesionist calificat din domeniul sănătății. Rutina unui antrenor nu înlocuiește îngrijirea. Dacă un copil ar putea fi în pericol imediat, căutați ajutor local urgent. Nu cereți unui copil să își ascundă suferința pentru a proteja un rezultat.

Abilități mentale pentru jucători juniori de tenis

Ghid practic despre emoții, stres, concentrare, încredere, plan de joc, rutine, bunăstare și școală.

01

Controlul emoțiilor

Pierderea unui game, o dublă greșeală, întâlnirea unui adversar puternic sau faptul că este privit pot provoca sentimente diferite. Întrebați jucătorul ce îl ajută în loc să presupuneți că fiecare copil reacționează la fel. Exersați la antrenament o pauză scurtă și confortabilă: observați sentimentul, respirați normal și alegeți o acțiune pentru punctul următor. Acesta este un exemplu de exercițiu, nu o regulă obligatorie de zece secunde.

02

Menținerea concentrării

Atenția rămâne pe serviciu, retur, mișcare, țintă și următoarea decizie.

03

Încredere prin proces

Încrederea stabilă vine din abilități repetabile, nu doar din ultimul rezultat.

04

Protejarea vieții din afara tenisului

Păstrați loc pentru prietenii, odihnă, interese și viața obișnuită de familie alături de tenis. Întrebați cum se simte copilul în legătură cu antrenamentele și deplasările în loc să presupuneți că succesul înseamnă că totul este bine. Epuizarea, anxietatea și pierderea plăcerii sunt probleme de luat în serios, nu consecințe inevitabile ale unei săptămâni solicitante sau ceva care se vindecă prin victorii.